Diplome Omadesign

© Onel Mihaela

Influența culorilor asupra învățării

„O lume fără culori n-ar fi numai tristă, ci ar părea moartă. Gândiţi-vă doar la marea deosebire dintre o zi de vară însorită, scăldată de cerul albastru, de flori, frunze şi o zi de toamnă târzie, ploioasă, mohorâtă când totul este dominat de cenuşiu sau la trista înfăţişare a naturii ce se pregăteşte de iarnă. Total lipsit de culoare este numai întunericul absolut. O cât de slabă rază de lumină naşte culori. De lumină depinde existenţa culorilor, lumină este chiar izvorul lor.” (Paul Constantin, Să vorbim despre culori)

Materialele cromatice eficientizează actul învăţării prin creşterea interesului elevului, concentrarea atenţiei, stimularea imaginaţiei. Specialiştii susţin că sintagma „marile genii s-au născut la ţară” nu este întâmplătoare, deoarece spaţiul cromatic foarte variat al localităţii rulale, în comparaţie cu cenuşiul oraşelor, asigura o dezvoltare mentală superioară. Studii psiho-colorimetrice au indicat creşterea vitezei de memorare cu peste 40% în cazul utilizării materialelor didactice colorate, prin creşterea acuităţii de percepere şi a preciziei.

În confecţionarea materialelor didactice se vor folosi culori tari şi contraste puternice pentru evidenţierea informaţiilor cu caracter de legitate (principii, reguli, ipoteze, legi) şi culori mai saturate, mai puţin contrastate pentru evidenţierea informaţiilor exemplificatoare, a unor legităţi particulare (date, argumente, demonstraţii, enumerări). Cercetările psihologice asupra percepţiei cromatice au stabilit următoarea ordine descrescătoare de intensitate a contrastelor cromatice, legate de optimizarea procesului de învăţare:

-pentru planşe, desene, schiţe, grafice: albastru pe alb, negru pe galben, verde pe roşu

-pentru materiale tipărite: galben pe negru, alb pe albastru, negru pe orange, orange pe negru, negru pe alb

-pentru creşterea lizibilităţii la distanţă: negru pe galben, verde pe alb, roşu pe alb, albastru pe alb, alb pe albastru, negru pe alb, galben pe negru, alb pe roşu, alb pe verde, alb pe negru. Am continuat această listă pentru a ne convinge cât de lipsită de inspiraţie este montarea în şcoli a tablelor negre pe care se scrie cu alb. Pentru a mai ameliora puţin situaţia, tablele ar trebui vopsite cu negru desaturat cu alb, care să tindă spre un gri închis, în felul acesta oboseala ochilor celor care de 4-6 ore privesc mereu spre nefericită alternantă alb pe negru să fie mai puţin expuşi oboselii. Atunci când într-o şcoală se vor schinba tablele, trebuie avută în vedere această observaţie şi trebuie alese tonuri de galben pentru tablele pe care vom scrie cu carioca neagră. Dimensiunile literelor trebuie adecvate la distanţa dintre tablă şi ultima bancă a clasei.

Îmbinarea criteriului contrastului cromatic cu cel al locului pe care acel contrast îl ocupa în scara acuităţii vizuale poate să scadă în timpul percepţiei globale cu 65% şi durata citirii unui text cu 70%. Culorile şi cifrele sunt mai uşor de perceput decât literele şi formele geometrice. Viteza de numărare a simbolurilor cromatice este de două ori mai mare decât viteza de numărare a simbolurilor acromatice. De aceea copiii vor fi îndemnaţi să sublinieze sau să incaseteze regulile, definiţiile, legile, principiile, cu creioane colorate (verde, roşu, orange).

Studiile psiho-cromatice recomanda alegerea coloristicii adecvate pentru spaţiile de învăţământ. Sălile de clasă vor fi vopsite în culori pale (verde, orange spre galben), pereţii vor avea două culori, prima jumătate, de lângă podea, va fi închisă, eventual culoarea mai saturată, iar partea superioară mai deschisă, sau aceeaşi nuanţă desaturată. Peretele din faţa clasei va fi verde sau bleu deschis, cu partea inferioară mai închisă. Tabla verde deschis şi creta galbenă sau tabla galbenă şi creta neagră vor asigura relaxarea privirii şi funcţionarea ochiului în acel domeniu spectral în care este mai sensibil. Saturaţia medie a culorii tablei va fi potrivit aleasă pentru a reduce contrastul şi a minimaliza şocul vizual.

În studiul individual cu materialele cromatice iluminarea obiectelor se va face din stânga, fie cu lumina naturală, fie cu lumina becurilor cu incandescență. Lumina trebuie să fie difuză, iar în cazul colilor care reflectă puternic lumină (coli lucioase) se vor lua măsuri încât acestea să nu fie privite prin intermediul fasciculului reflectat. Fondul de învăţare (coli, caiete, foi, cărţi, planșe) să fie alb-crem sau alb-verzui. Albul pur, prin faptul că difuzează întreaga cantitate de lumină incidentă, devine obositor în cazul studiului îndelungat. Notiţele se pot realiza pe foi divers colorate, cu folosirea creioanelor colorate adecvat contrastate, marcări din text. Nu se recomandă utilizarea a mai mult de 4-5 nuanţe pe o pagină, căci numărul mare de culori scade acuitatea şi puterea de observaţie.

Să folosim aceste reguli elementare de cromatică în procesul de învăţare şi rezultatele vor fi spectaculoase. Pentru aceasta este necesar ca fiecare educator, învăţător sau profesor să depună pasiune , dăruire şi muncă, să devină creator de tehnici şi tehnologii didactice, să se aplece permanent asupra literaturii de specialitate pentru a găsi metodele, mijloacele şi materialele necesare activităţii educaţionale.

Bibliografie:
D. Dorohoi, „Culoarea” ed. Ștefan Procopiu 2001
P. Mureșan, „Culoarea în viața noastră”, ed. Ceres, București 1988
C. Voda, „Știintele naturii”, ed. Aramis, București 2005

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat asta: